Dacă nu te lași, poate iei o pauză

Dacă ți se pare fie prea greu, fie inutil să nu mai fumezi deloc, poate iei o pauză. Nu trebuie să fie lungă: să zicem două săptămâni, cât să se curețe plămânii, să scapi un pic de dependență și să-ți amintești cum este fără ele.

Argumentele încep să curgă: “ce rost are să mă chinui”, “oricum nu o să mă las”, “mie îmi place să fac asta”, “e prea târziu”, etc. Creierul încearcă, cu tot felul de justificări false, să te manipuleze să-i satisfaci receptorii nicotinici dependenți - care te păcălesc că asta e “plăcere”. Dar ce, nu poți să iei și tu măcar o pauză, dacă vrei? Chiar așa, nu se poate nici o zi fără doza de nicotină? Receptorii o să se dezvețe, iar argumentele se vor prăbuși.

Un moment bun pentru oprit este când te saturi de atâta fum, când te irită că TREBUIE să fumezi; poate într-o vineri, când vine un weekend liniștit. Așteaptă-te la disconfort, poate chiar durere, dar și la o ceață aproape plăcută, ca și când ai avea o răceală. Asigură-te că ai la îndemână sticks-uri, fructe, biscuiți. Uite-te la filme sau citește, chiar dacă nu te poți concentra. Luptă un pic cu dependența, că trece în câteva zile, și merită. Ieși la o plimbare, dă o tură cu bicicleta, și bucură-te de timpul care trece.

După trei zile fără fumat, greul aproape a trecut. De-acum, te vei simți din ce în ce mai bine. Impulsurile se răresc, dar nu dispar complet. Poți oricând să reîncepi dacă vrei, dar are rost să faci asta acum? Nu e mai bine parcă, fără? Ai grijă când ieși cu prietenii, când te întristezi, când te enervezi - vezi că mai sunt și alte moduri de a te relaxa, de a produce dopamină. Iar dacă cazi, nu e prăpăd, pauza o poți relua oricând - cu cât mai repede, cu atât mai ușor; cu cât mai lungă, cu atât mai bine pentru tine.