About

Schimbare prin încurajare

Ne dorim politicieni competenți și cinstiți, dar cum se poate atinge acest scop? De ce ar intra astăzi un profesionist autentic și onest în politică?

Instigarea la ură nu duce la lucruri bune și este sancționată inclusiv legal. Pentru unele categorii de oameni, sărim imediat să strigăm “discriminare”, în timp ce altele ni se pare că merită acest tratament. Politicienii și cu cei bogați, urmați, după preferințe, de cei în funcții de conducere la stat sau privat, înalți funcționari sau preoți, sunt terfeliți fără sfială în neștire. Sunt jigniți cu ură și acuzați laolaltă, inclusiv cei despre care nu se știe mai nimic. Trecând peste nedreptatea individuală a oricărei acuzări prin generalizare, ne ajută abordarea asta cu ceva pe termen lung? Vrem oare să revenim la regimuri totalitare, în care categorii întregi de oameni au fost violent epurate?

Este crucial să ne putem exprima liber și să ne criticăm politicienii. Generalizarea este un mecanism fundamental de învățare și nu trebuie să ne ferim principial de ea. Dar este oare util, pentru noi înșine, să acuzăm mereu grămadă, să ștergem identitatea individuală, să strigăm că “toți sunt la fel”?

Cine ar vrea să fie asociat cu o bandă de hoți și netoți? Cei ce îndrăznesc să facă pasul spre politică sunt imediat priviți cu suspiciune, puși la zid, hărțuiți. A jigni politicieni dă bine, în schimb orice apreciere e văzută ca semn de partizanat politic meschin. Cei competenți pot de obicei să își clădescă o viață și fără să se mânjească. Și așa, din lehamite, rămânem cu aceleași figuri la putere. Pe șmecheri și leneși nu îi deranjează oprobriul public prea mult. Descurajați sunt cei capabili, cei ce au o carieră, o reputație de pierdut.

Sunt atât de mulți neisprăviți în politică, încât este firesc să generalizăm. Nu apăr pe nimeni, dar punerea tuturor în aceeași oală nu cred că este constructivă, pentru că astfel îi izgonim pe cei puțini ce vor și pot schimba ceva în bine. Ce-ar fi dacă la locul nostru de muncă, am primi toată ziua numai ocară și niciodată o vorbă bună? Cât de motivați am fi să perseverăm, să ne luptăm pentru un proiect? Din fericire, trăim în democrație, dar trebuie să avem cu cine vota, iar cei onești sunt de multe ori mai puțin vizibili, poate la început de drum, și au nevoie de susținere și încurajare.

Eu nu cred că sunt toți la fel. Este esențial să vedem diferențele, să analizăm în ce partide sunt mai mulți incompetenți și impostori, unde sunt liderii mai parșivi, cine are discursul mai demagogic și e dispus să sacrifice țara, economia, pentru bani sau voturi. Să ne uităm la individ, să îi judecăm propunerile obiectiv, nu doar prin prisma polarizării ideologice. Să sancționăm manipularea, promisiunile deșarte, lingușirile, mita electorală, dar să nu uităm că nimeni nu e perfect și să apreciem reușitele, proiectele benefice și realiste, discursul onest și curajul de a spune adevărul, mai ales când este dureros.