Medicamentele nu sunt bomboane

De fiecare dată când vin acasă, nici nu intru bine în București și sunt asaltat din toate părțile: la radio, reclame la pastile pentru răceală; pe clădiri, reclame la clinici specializate în boala Lyme sau hemoroizi; peste tot, Stela și Arșinel te îndeamnă să cumperi medicamete de la o anumită farmacie. La televizor, din nou reclame la medicamente, pentru mesele grele, pentru pancreas, pentru prostată, pentru orice. La fiecare colț e câte o farmacie. La farmacie, ești îndemnat să iei 5 pliculețe pentru răceală, în loc de 3, “că sunt la ofertă”. Pastile, creme, picături, suplimente, vitamine, și, nu mai țin minte unde, dar am văzut și reclamă la operații pe creier, cu super-prețul afișat.

Ce se întâmplă? De unde această abundență a reclamelor la medicamente, clinici, farmacii, și de ce acest contrast cu alte țări, în care nu vezi aproape niciodată o astfel de reclamă?

Medicamentele nu sunt bomboane — așa pare că s-a numit o campanie din 2013, finanțată de producătorii de medicamente și Ministerul Sănătăţii, care avertiza că 60% dintre părinţi dau medicamente copiilor fără consult medical, riscând agravarea bolii. O campanie binevenită, dar despre care eu am aflat deabia acum, căutând informații pentru acest articol.

^{Sursa: arpim.ro}

În schimb, se pare că, în România, domeniul farmaceutic este cel mai promovat la televizor, cu peste un milion de reclame pe an. Se cheltuiesc sume uriașe cu toate aceste afișe și reclame la televizor, la radio, pe internet, sume care vin din vânzările acestor companii și, în final, din buzunarul clienților. Însăși abundența reclamelor este dovada că acestea funcționează: oamenii cumpără mai multe medicamente din cauza promovării lor, nu pentru că ar avea nevoie, altfel nu ar mai fi promovate.

Se poate întreba, care e problema? Într-o economie de piață, cererea și oferta dictează, iar reclamele sunt un mecanism normal de promovare. Există însă motive întemeiate pentru care piața medicamentelor și a serviciilor medicale este strict reglementată în majoritatea țărilor. În acest segment, fără control, se poate ajunge la efecte dăunătoare asupra populației.

La detergenți, e simplu: știm cât avem nevoie, e ușor să vedem dacă funcționează, nu există riscul de a cumpăra în plus, inutil. Efectele medicamentelor și a suplimentelor sunt mult mai greu de evaluat. Cu toții ne prețuim sănătatea, însă este mult mai greu să știm când se justifică cu adevărat un tratament sau altul. Ca atare, putem fi mult mai ușor sugestionați să cumpărăm medicamente, suplimente și alte produse, de care fie nu avem nevoie, fie sunt mai scumpe decât altele la fel de eficiente, fie chiar ne fac rău.

Un alt gen de abuz este promovarea produselor și serviciilor medicale care nu au niciun beneficiu fundamentat științific: tot felul de “tratamente” pentru slăbit, “detoxifiere”, memorie, lăsat de fumat. M-a întristat să citesc despre escrocheria medicală cu saltele magnetice, cu atât mai sinistră cu cât se profită de fragilitatea pensionarilor, și așa amărâți, vânzându-li-se, în rate dacă nu își permit altfel, produse foarte scumpe, dar fără nicio validitate științifică.

Unele clinici private folosesc alte metode de a profita de bolnavi. Sunt cazuri în care, pentru o problemă dermatologică, se prescriu creme scumpe produse și vândute doar de clinica respectivă. O altă metodă este recomandarea unor intervenții care se pot executa doar la clinica respectivă, fără a informa pacientul în mod echidistant despre alternative.

Cei în măsură să cunoască cel mai bine tratamentul potrivit sunt medicii. Din păcate însă, din dorința (justificată) de a-și suplimenta veniturile, mulți sunt angrenați în mașinăria de bani a produselor și serviciilor medicale. Conflictul de interese este evident, căci pacientul devine client iar medicul, vânzător.

Nu sunt de vină medicii, dar nici companiile, căci dacă concurența își face reclamă, pentru a supraviețui pe piață, trebuie să îți faci și tu. Datorită promovării, se cumpără mai multe medicamente și se formează cercul vicios.

Presupunând că legislația este armonizată la nivel european, nu știu de ce la noi sunt împânzite străzile, posturile TV și radio de reclame la medicamente și farmacii, în timp ce în alte părți nu vezi nicio astfel de reclamă. Bănuiesc că este vorba de reglementare și fiscalitate, mecanisme prin care statul poate controla acest fenomen. Probabil există oameni care știu cauzele exacte și pot găsi soluții detaliate. Eu am doar câteva idei simple:

1. Restricționarea reclamelor la medicamente și farmacii, pentru că stimulează automedicația. Există un proiect de lege în acest sens.
2. Controlul produselor și serviciilor promovate ca având efect asupra sănătății; ce nu este omologat, ar trebui fie interzis, fie marcat ca atare.
3. Eliminarea conflictului de interese, fie prin interzicerea oricărei forme de sponsorizări a medicilor de către companiile farmaceutice, fie măcar prin obligativitatea declarării acestor sponsorizări.

Desigur, schimbări nu o să se întâmple prea curând, deoarece sunt mulți bani, și deci interese puternice, în joc. Dar până la urmă, tot acest mecanism s-ar prăbuși, fară legi și restricții, dacă noi, “consumatorii”, am fi mai conștineți de existența lui. Dacă oamenii nu s-ar lăsa influențați de aceste reclame, ele ar deveni ineficiente financiar și ar dispărea de la sine.

Sănătate!