Argument împotriva șmecheriei

De multe ori putem atinge un scop mai ușor prin șmecherie: de la referate copiate la doctorate plagiate, de la micul furtișag la marea corupție, de la banala pilă la traficul de influență. Într-un sistem performant, nerespectarea regulilor este un fenomen izolat, adeseori depistat și sancționat. Răspândirea șmecheriei la nivelul întregului sistem are însă consecințe devastatoare, căci conduce la o cultură a hoției și incompetenței, ce se răsfrânge negativ asupra tuturor, inclusiv a șmecherilor care nu sunt depistați.

Când oamenii au succes pe bază de șmecherie, ei vor deveni modele și vor promova la rândul lor alți șmecheri, de multe ori incompetenți. Persoanele competente și corecte se vor resemna sau retrage, căci la un moment dat devine imposibil să nu devină complice, iar performanța sistemului în ansamblu, indiferent de natura lui, va scădea, până la colaps.

Ne întrebăm uneori de ce merg lucrurile prost. Eu cred că din cauza șmecheriei generalizate, care ne poate aduce avantaje de moment, dar până la urmă se întorce împotriva noastră. Tot noi stăm ore în șir în trafic, atunci când alți șmecheri repară de mântuială drumul. Orașul în care trăim este desfigurat de șmecherii care dau autorizații de construție anapoda, pe șpagă. Nu avem autostrăzi, din cauza altor șmecheri. Când suntem bolnavi, poate vreun șmecher ne vinde un tratament prost, pentru că e mai scump. Dacă avem nevoie de o adeverință, dăm iar de cozi, de multe ori din cauza sistemelor informatice de proastă calitate, achiziționate tot prin șmecherie.

În alte societăți, tocmai lipsa acestei culturi a șmecheriei conduce la normalitate și bunăstare. Peste tot contează o recomandare, dar cu manevre, pile, combinații, țepe și șpăgi ne păcălim singuri, ne irosim timpul și ne furăm unii altora din buzunare, iar tinerilor le sabotăm viitorul. Din păcate, este abordarea logică când șmecheria devine generalizată, când devine regulă, când a scăpa de ea nu pare plauzibil. Este greu de ieșit din acest cerc vicios.

Este firesc să alegem calea cea mai ușoară pentru a ne atinge scopurile, este abordarea cea mai eficientă și o întâlnim peste tot în natură. Uneori însă scopurile de lungă durată necesită o cale diferită și temperarea obținerii facile a unui satisfacții imediate. Dacă vrem un stat eficient, sisteme performante de sănătate și învățământ, bani de investiții, ar trebui cu toții să nu mai facem șmecherii. Dar nu suntem naivi: precum în dilema prizonierului, este vorba de încredere, căci dacă doar noi respectăm convenția de a fi corecți, și ceilalți nu, putem să pierdem. Dacă însă se strânge o masă critică care se opune șmecheriilor, pe termen mediu și lung majoritatea va avea de câștigat.

Este o problemă de optimizare, de punere în balanță a scopurilor imediate cu cele de lungă durată. Poate fi complicat, pentru că șmecheria poate facilita un beneficiu palpabil imediat, pe când scopurile de lungă durată au recompense mai nesigure. Și totuși se întâmplă des să realizăm că acestea sunt mai valoroase: nu copiem la teză în liceu, pentru că vrem să luăm bacul; evităm pe cât putem să împrumutăm bani, pentru a nu plăti apoi în plus dobândă; încercăm să ne abținem să mâncăm ceva gustos, dar nesănătos. Așa cum ne preocupă sănătatea și bunăstarea noastră individuală pe termen lung, tot spre binele nostru ar trebui să ne preocupe funcționarea societății în care trăim.

Lupta împotriva corupției este binevenită, dar adresează doar o fațetă a problemei. Cel mai important este să realizăm, cât mai mulți dintre noi, că șmecheria, chiar atunci când e legală, indiferent cum se manifestă, ne face nouă rău. Să ne ferim în primul rând noi înșine de ea, spre exemplu prin a nu face lucruri de mântuială. Să o identificăm ca inamicul nostru, să o penalizăm și criticăm, să o arătăm cu degetul, să o ridiculizăm. Nu este vorba doar de principii, de morală și de educație, ci în primul rând de propriul nostru viitor.